Poezie de iarna
Versurile ingrosate Neno. Alea neingrosate Ciocio.
bag snow in mine ca omul de zapada
pana ma topesc o caut pe alba ca zapada
nu nimeresc strada imi cade fata
miros flori de mac si fac mac mac ca rata
pac pac si ti-am luat viata
bag timbru cum baga pe r’n'b timberland
personaj fantastic ca alice in woderland
melancolic la fel ca o lanterna stinsa
aprinsa de la un scurtcircuit cu lumina neatinsa
biblioteci arse transformate in plante, in fum si in scrum
le-am fumat pe toate, acum sunt nebun
strabat cu calul meu verde taramuri cenusii
robotizat cu teava in fata iese fum si ochi rosii
nebun ca don’ quihote ma lupt cu morile degeabaaaa
si magarul de sub pancho imi spune sa`mi termin treabaaa
si il las in tacerea mugetului crestin
si inghit cu zgomot o gura de abtinth cu spin
balaurilor, va rog incetati cu cearta asta vere
nu`mi face placere sa arbitrez fara bere
continuarea povestii n`o stii, o stiu doar monstrii
cu ochii rosii deschizi poarta taramului batranilor vostrii
va inghit ca cronos si va scuip in cosmos
sunt slab ca un os dupa un kil de cox
lumea strigaaaa numai bagaaa cocainaaaa
eu le zic: lasati`ma`n paceeee, luati`va masinaaa
calcati acceleratie simtiti adrenalina
cum simt eu amfetamina trasa in ganguri prin colentina
ca tancul pe transee in transe sangeroase
peste cadavrese puturoase
sunt in pase proaste ca sexul cu grase
Cronicarul
ursulverde
